Este o realitate a economiei românești faptul că majoritatea antreprenorilor – și cu precădere cei ce s-au lansat în afaceri înainte de 2000 -, sunt foarte atașați de businessurile lor. Acest fapt este ușor de înțeles, dat fiind efortul și investiția de timp și energie pe care aceștia au făcut-o în vremuri deloc ușoare și în lipsa unor modele viabile de dezvoltare a companiilor.
În calitate de consultanți în fuziuni și achiziții, intrăm adeseori în contact cu emoțiile antreprenorilor, când vine vorba de vânzarea – totală sau parțială – a companiilor pe care le-au crescut ca pe proprii copii.
Emoții firești, de altfel.
Dacă stăm însă să gândim obiectiv, fiecare antreprenor realizează exit-ul din compania pe care a fondat-o. Este una dintre puținele certitudini pe care un antreprenor le poate avea. Întrebarea nu este “Dacă?” ci “Când?” și “Cum?” alege să o facă. Fie că ajunge să se pensioneze sau să vândă, mai devreme sau mai târziu antreprenorul realizează exit-ul.
Această realitate vine deseori ca un șoc pe care mulți antreprenori nu știu cum să îl gestioneze. Ideea de exit, de despărțire de tot ceea ce au creat, dă fiori. Pentru că este un eveniment pe care nu l-au luat în calcul și nu au o strategie în legătură cu pregătirea exit-ului și cu ce urmează. Sau pentru că se identifică atât de tare cu rolul de antreprenor și cu cel de manager, încât nu acceptă ideea că poate exista viață și după exit.
Cum mă pot pregăti emoțional de exit?
Dacă privim exit-ul ca pe un eveniment normal în evoluția și viața unui antreprenor, iată câteva întrebări pe care orice fondator are nevoie să și le pună:
- Are cine să preia afacerea dintre copii sau membrii apropiați ai familiei? Ce alte opțiuni am, dacă copii nu sunt interesați să continue ce am clădit?
- Aleg eu momentul și condițiile sau las să mi se întâmple?
- Ce am nevoie să știu și să fac pentru a obține cel mai bun preț pentru compania mea în cazul unei vânzări?
- Unde găsesc cumpărătorul potrivit?
- Ce voi face după exit? (iată ce au făcut alți antreprenori : au început să călătorească, să petreacă mai mult timp cu familia, să-și urmeze hobbyurile, să sprijine în calitate de mentor sau de investitor alți antreprenori la început de drum sau chiar au pornit o nouă afacere).
Odată ce alegi să privești exit-un ca pe o etapă la fel de normală precum înființarea companiei pe care o conduci, lucrurile vin natural și îți îmbogățesc experiența și călătoria antreprenorială. Si, la fel ca la momentul înființării, ai nevoie de o strategie de exit, a cărei implementare stă în mâinile tale.
Iar dincolo de reușita și lecțiile acestei etape , începe o nouă aventură!
